SEA Europe, asociația europeană a construcțiilor navale și a industriei de echipamente marine, a transmis membrilor săi o comunicare privind acțiunea coordonată de lobby pe marginea Legii privind acceleratorul industrial (Industrial Accelerator Act – IAA), după reuniunea grupului de lucru pentru afaceri publice din 3 noiembrie 2026. Demersul urmărește includerea imediată a industriei europene de producție maritimă în domeniul de aplicare al actului, fără a aștepta revizuirea acestuia.
SEA Europe solicită Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene ca industria de producție maritimă să fie recunoscută drept sector strategic pentru zonele de accelerare a producției industriale (Anexa I) și să intre în sfera cerințelor privind originea în Uniune, aplicabile achizițiilor publice și schemelor de sprijin public. Asociația subliniază că, deși UE rămâne angajată în favoarea unui comerț deschis și bazat pe reguli, accesul la piața europeană a achizițiilor publice și la schemele de sprijin public ar trebui evaluat sector cu sector, din perspectiva reciprocității, atât juridice, cât și practice.
Reciprocitate și criterii de origine
Potrivit SEA Europe, includerea industriei de producție maritimă în cerințele IAA privind originea în Uniune ar trebui să se bazeze pe o abordare duală: combinarea unei cote minime de conținut provenit din UE cu o listă de tehnologii strategice pentru piețele-cheie ale industriei europene de producție maritimă, identificate ca atare atât în prezent, cât și pentru viitor. De asemenea, ar trebui incluse criterii non-preț pentru achiziția de nave specializate destinate proiectelor strategice din domeniul maritim, al energiei regenerabile și al activităților subacvatice.
Asociația avertizează că acordurile de liber schimb nu ar trebui să ofere scutiri generale de la cerințele privind „preferința europeană” în situațiile în care partenerii comerciali mențin regimuri extinse și specifice de subvenții de stat, precum și bariere semnificative în calea accesului pe piață. Acordarea unui acces automat la procedurile de achiziții publice și la sprijinul public din UE, doar prin simpla existență a unui acord de liber schimb, ar crea o lacună permanentă, indiferent dacă există sau nu o reciprocitate reală în sectorul vizat. Coreea de Sud este dată ca exemplu: în ciuda acordului de liber schimb cu UE, guvernul său continuă să ofere un sprijin substanțial șantierelor navale naționale. A permite constructorilor de nave din țări terțe să concureze pentru contracte finanțate de contribuabilii europeni, în timp ce propriile piețe naționale rămân protejate prin finanțare de stat și sprijin industrial, ar submina însăși rațiunea „preferinței europene”. Prin urmare, accesul la piețele finanțate din fonduri publice ar trebui să se bazeze pe o reciprocitate reală și demonstrabilă, evaluată sector cu sector, și nu să fie acordat automat prin angajamente diplomatice cu caracter general.
Riscuri geopolitice și de apărare
SEA Europe atrage atenția asupra riscurilor mai largi, de natură geopolitică și de apărare, în cazul în care UE nu acționează acum. Construcția de nave civile și militare se bazează pe același ecosistem industrial fundamental: facilități de prelucrare a oțelului, docuri uscate, expertiză în inginerie maritimă, forță de muncă calificată și lanțuri de aprovizionare cu echipamente specializate. O capacitate europeană suverană de apărare navală nu poate exista fără o bază comercială viabilă de producție maritimă. Dacă șantierele navale civile din Europa dispar, costurile de întreținere a infrastructurii industriale, a competențelor și a capacităților tehnologice necesare forțelor navale europene vor crește dramatic, iar capacitățile esențiale de întreținere și reparații în scopuri de apărare se vor degrada treptat.
Statele Unite sunt citate drept avertisment: permițând industriei lor de construcții navale comerciale să se restrângă pe parcursul mai multor decenii, acestea au pierdut o mare parte din capacitatea industrială, forța de muncă calificată și ecosistemul lanțurilor de aprovizionare necesare pentru a susține construcția de nave la scară largă. Reconstruirea acestor capacități se dovedește extrem de costisitoare, iar degradarea bazei industriale comerciale duce și la creșterea costurilor pentru construcția și întreținerea navelor militare. SEA Europe îndeamnă Europa să evite repetarea acestei greșeli și să includă ecosistemul de producție maritimă în IAA, pentru a conserva și consolida aceste capacități acum, evitând costurile uriașe ale reconstruirii lor de la zero, exact atunci când ar fi cea mai mare nevoie de ele.
Securitatea economică a proprietarilor de nave
Există, de asemenea, o dimensiune directă legată de securitatea economică pentru proprietarii de nave europeni. Aceștia depind de o rețea accesibilă de șantiere navale și furnizori europeni pentru întreținerea curentă, operațiunile în doc uscat, reparațiile de urgență și modernizările obligatorii. Degradarea acestei rețele ar spori dependența de șantierele navale asiatice, ar expune sectorul european de transport maritim riscului de întârzieri și i-ar slăbi reziliența în perioade de tensiuni geopolitice sau de perturbări ale lanțurilor de aprovizionare. Prin urmare, pierderea capacității europene de construcție navală nu ar însemna doar pierderea unui sector industrial, ci cedarea controlului asupra infrastructurii maritime critice, a capacităților și a lanțurilor de aprovizionare de care depind economia, comerțul și securitatea Europei.
Sursa: SEA Europe – Public Affairs Working Group, comunicare privind acordurile de coordonare pentru activitățile de lobby pe marginea Legii privind acceleratorul industrial, 3 noiembrie 2026.